Fapte 1:7 – Tatăl, vremurile și soroacele

În această postare nu sunt preocupat de traducerea corectă a substantivelor χρόνος și καιρός ci de ceea ce face Tatăl, conform spuselor lui Isus, cu aceste „vremuri și soroace”.

Traducerea părții finale a versetului 7 diferă substanțial de la o versiune la alta. În mare, am putea grupa aceste traduceri în două variante care reușesc să transmită două idei complet diferite:

Varianta 1                                            

„Nu este [treaba] voastră să cunoaşteţi vremuri sau timpuri (momente în timp) pe care Tatăl le-a așezat/păstrat/ține sub stăpânirea Sa.” (ASV, CEV, Cornilescu, SBIR)

Varianta  2                                    

„Nu este [treaba] voastră să cunoaşteţi vremuri sau timpuri (momente în timp) pe care Tatăl le-a rânduit prin autoritatea Sa.” (ESV, Holman, NASB, NIV, NRSV, etc.)

Varianta 1 transmite ideea că Tatăl a hotărât să păstreze pentru Sine, ca secrete, informațiile cu privire la vremurile și evenimentele eshatologice. Așa cum se exprimă Cornilescu, El (Tatăl) „le-a păstrat sub stăpânirea Sa”. Chiar și trimiterile recomandate de Cornilescu întăresc ideea că nimeni altul, cu excepția Tatălui, nu are acces la aceste informații.

Varianta 2 transmite ideea că Tatăl este Cel care a rânduit aceste „vremuri și soroace” prin autoritatea Sa. În consecință, cunoașterea lor trebuie lăsată în grija Tatălui.

Cele două variante sunt rezultatul felului în care traducătorii au înțeles sensul următoarelor cuvinte: verbul τίθημι, prepoziția ἐν și substantivul ἐξουσία.

Problema majoră pe care o pun versiunile Cornilescu și SBIR, cred eu, constă în faptul că traduc verbul τίθημι cu „a păstra”, respectiv „a ține”. Nu am găsit aceste două sensuri ale verbului în NT sau în alte texte. Nici lexicoanele nu par să susțină o astfel de echivalare. Pe de altă parte, versiunea ASV reușește să transmită ideea exclusivității deținute de Tatăl fără a forța sensul vreunui cuvânt. Pur și simplu, prin traducerea prepoziției ἐν cu „within” (hath set within his own authority”), echivalență perfect valabilă, se transmite ideea că „vremurile sau soroacele” sunt în zona de autoritate a Tatălui, în „jurisdicția” Sa. Cealaltă versiune menționată, CEV, fiind o traducere dinamică, nu încearcă să traducă nici măcar unul din cele trei cuvinte cheie. Ea redă ideea exclusivității printr-o parafrază – „that only the Father controls.

Traducerea în varianta 2 pare să fie și ea în ordine atâta vreme cât verbul τίθημι poate fi tradus cu sensul de „a rândui” iar prepoziția ἐν cu sensul „prin”. Lexiconul Liddell-Scott (1996) redă pentru verbul τίθημι și sensurile: dispose, order, ordain și bring to pass (p. 1791). Verbul apare cu sensul de „a rândui” chiar și în NT. În relatarea lui Luca (Fapte 20:28), Pavel spune prezbiterilor din Efes: „Duhul Sfânt „v-a pus/rânduit” episcopi ca să păstoriți…” (τὸ πνεῦμα τὸ ἅγιον ἔθετο ἐπισκόπους, ποιμαίνειν…). La Rom 3:25, Pavel spune despre Hristos: Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie … o jertfă de ispăşire” (ὃν προέθετο ὁ θεὸς ἱλαστήριον), sau în 1 Tes 5:9 despre credincioși: „căci Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie” (ὅτι οὐκ ἔθετο ἡμᾶς ὁ θεὸς εἰς ὀργὴν). Că prepoziția ἐν împreună cu un pronume sau substantiv poate indica și mijlocul/agenția prin care se desfășoară o acțiune se vede clar în 1 Cor 6:2. Aici, Pavel le spune corintenilor: „prin voi va fi judecată lumea” (ἐν ὑμῖν κρίνεται ὁ κόσμος).

Având în vedere faptul că ambele variante de traducere sunt posibile, rămâne să ne întrebăm care a fost ideea pe care Isus a vrut să o transmită ucenicilor lui – cea conținută în Varianta 1 sau cea proprie Variantei 2? Varianta 1 mi se pare logică, având în vedere contrastul pe care îl introduce – „nu este treaba voastră să cunoașteți … este prerogativa Tatălui” (evident, parafrazat). Dar și în Varianta 2 este logică. Ideea este: „nu este treaba voastră să cunoașteți vremuri sau timpuri pe care însuși Dumnezeu, prin autoritatea pe care o are, le-a rânduit și care ar trebui să rămână în grija Lui”.

Aștept opiniile colegilor traducători cu privire la ideea pe care consideră că a vrut să o transmită Isus în v.7b, dar și cu privire la traducerile Cornilescu și SBIR care, în opinia mea, traduc forțat verbul τίθημι.

Despre traducerenoultestament

pasionat de textul biblic
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Fapte 1:7 – Tatăl, vremurile și soroacele

  1. statu zice:

    Termenul „soroc” ales de Cornilescu este învechit și popular (DEX). Cu siguranță nu ar mai putea fi folosit într-o versiune contemporană. Totuși nu ar putea fi o hendiadă? Chiar se spune despre două lucruri distincte? Dacă da, atunci trebuie să existe o diferență notabilă între ele. Varianta sinoptică – „ziua aceea, ceasul acela” (Mat. 24:36; Mc. 13:32) – nu ne oferă o soluție pentru a face distincția necesară. Chiar dacă se traduce literal, cred că cititorul ar trebui să intuiască aici o hendiadă cu referire la „date exacte”. În plus se folosește pluralul ca sinecdocă, pentru că întrebarea ucenicilor privea o singură dată, aceea a întemeierii Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Domnul evită un răspuns direct și orice corectură pe care ar fi putut-o aduce așteptărilor lor escatologice, pentru că deturna atenția de la misiunea pe care urma să le-o încredințeze.

    Apreciază

    • Cum spuneam chiar la începutul acestei postări, nu am fost preocupat aici de traducerea corectă a celor două cuvinte, χρόνος și καιρός. Totuși, fiindcă aduci în discuție traducerea lor, trebuie să recunosc că nu m-am gândit niciodată la o posibilă hendiadă pe care ar putea-o forma. Lexicoanele par să atribuie fiecăruia din aceste două cuvinte un înțeles distinct dar, pe de altă parte, zona de întrepătrundere între χρόνος și καιρός este prezentată ca fiind destul de largă. Eu am tradus replica Domnului din v. 7 cam așa: „Nu este [treaba] voastră să cunoaşteţi vremuri sau date pe care Tatăl le-a rânduit prin autoritatea Sa.” „Vremuri” se referă la perioade de timp, iar „date” la momente în timp, momente critice sau, cum spui tu, date exacte. Credincioșii zilelor noastre care manifestă un interes deosebit față de vremurile sfârșitului sunt interesați și în aspectul cronologic (cantitativ) al timpului – perioade de 3 ani și jumătate, de 7 sau de 1.000 de ani – dar și de aspectul calitativ al lui – momente critice care marchează începutul sau sfârșitul acestor perioade (de ex., răpirea, apariția lui antihrist, Armaghedonul, etc.). Voi face puțină investigație să văd dacă ideea cu hendiada mai este propusă și de altcineva.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s