S-au rugat ucenicii în Fapte 4:30 pentru vindecări, semne și minuni?

În majoritatea traducerilor în limba română și în câteva versiuni de circulație în limba engleză, în Fapte 4:30 ucenicii se roagă ca Dumnezeu să-Și întindă mâna și să facă vindecări, semne și minuni. Vom analiza mai jos dacă, prin rugăciunea lor, ucenicii cer ca Dumnezeu să acționeze miraculos sau, pur și simplu, se așteaptă ca El să lucreze în felul acesta.

Textul în limba greacă (v. 29-30):

29 καὶ τὰ νῦν, κύριε, ἔπιδε ἐπὶ τὰς ἀπειλὰς αὐτῶν καὶ δὸς τοῖς δούλοις σου μετὰ παρρησίας πάσης λαλεῖν τὸν λόγον σου, 30 ἐν τῷ τὴν χεῖρά σου ἐκτείνειν σε εἰς ἴασιν καὶ σημεῖα καὶ τέρατα γίνεσθαι διὰ τοῦ ὀνόματος τοῦ ἁγίου παιδός σου Ἰησοῦ.

Versiunea Cornilescu 1924:

29 Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala 30 şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.”

Versiunea GBV 2001:

29 Şi acum, Doamne, priveşte la ameninţările lor şi dă robilor Tăi să poată vesti Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, 30 întinzându-Ţi Tu mâna, spre vindecare şi spre a se face semne şi minuni prin Numele Sfântului Tău Slujitor, Isus“.

 

Traducerea infinitivului ἐκτείνειν prin imperativul „întinde[-Ți], așa cum apare în Cornilescu 1924, este comună celor mai multe versiuni în limba română. După cum se vede mai sus, GBV 2001 (dar și BRC) traduce infinitivul printr-un gerunziu – „întinzând”. Această opțiune semnalează o îndepărtare de tonul unei rugăciuni care cere – „întinde-Ți mâna”.

Verbul cu pricina, a întinde, este parte a unei construcții gramaticale care apare frecvent în Noul Testament: prepoziția ἐν urmată de un infinitiv articular; în cazul de față ἐν τῷ ἐκτείνειν. Construcția ἐν τῷ urmată de infinitivul prezent al unui verb exprimă simultaneitate între acțiunea infinitivului și cea a verbului pe lângă care stă. Așadar, o astfel de construcție este temporală și se traduce cu „în timp ce”, „pe când” sau „în procesul de a…”. Apare de cca. 500 de ori în LXX și de 55 de ori în NT (vezi de ex., Mt 13:4, 25; Lc 1:8, 21, 2:27, 8:5, 24:51; Fa 9:3; Evr 8:13 et. al.). Aproape 75% din ocurențele în NT se găsesc în scrierile lucane, stilul lui Luca fiind influențat de LXX mai mult decât al celorlalți autori noutestamentari. După cum se vede și în cazul de față, într-o astfel de construcție, subiectul („Tu”) este în cazul acuzativ (σε), nu în nominativ, așa cum stă el de obicei.

În textul de față, avem două infinitive – ἐκτείνειν, a întinde, și γίνεσθαι, a avea loc, a se întâmpla – care sunt guvernate de construcția ἐν τῷ. Ambele infinitive sunt la timpul prezent. Ucenicii se roagă pentru îndrăzneală în vestirea Cuvântului, în timp ce Dumnezeu Își întinde mâna „spre vindecare” și în timp ce se fac semne și minuni. Acțiunea ucenicilor de a vesti Cuvântul  este simultană cu acțiunea lui Dumnezeu de a-Și întinde mâna și de a face vindecări, semne și minuni. Așadar, traducerea mea este:

29 Și acum, Doamne, privește la amenințările lor și dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, 30 în timp ce Tu Îți întinzi mâna spre vindecare și [în timp ce] se fac semne și minuni, prin Numele Robului Tău Cel sfânt, Isus.”

 

Înțelegerea mea este că, spre deosebire de majoritatea traducerilor în limba română, în textul original ucenicii nu se roagă și pentru vindecări, semne și minuni, ci doar pentru îndrăzneală în vestirea Cuvântului. S-ar putea ca cineva să obiecteze și să spună: „Totuși, ucenicii Îi sugerează, cel puțin, lui Dumnezeu să facă vindecări, semne și minuni, chiar dacă nu se roagă în mod explicit pentru aceste acțiuni miraculoase.” Sunt de acord că textul poate fi înțeles ca o sugestie. Eu aș privi-o, mai degrabă, ca fiind o așteptare a ucenicilor ca Dumnezeu să intervină în mod miraculos, în timp ce ei propovăduiesc Evanghelia.

Evident că ucenicii nu sunt complet detașați de săvârșirea semnelor și minunilor. Dimpotrivă, ei sunt implicați, întrucât acestea se fac în Numele lui Isus, „Robul Cel Sfânt” al lui Dumnezeu. Totuși, faptul că ucenicii vor fi „actori” în săvârșirea acestor minuni, atunci când acestea vor avea loc, nu trebuie să îl determine pe traducător să introducă în rugăciunea ucenicilor o cerință care nu a fost exprimată explicit în textul original. Aștept opinia colegilor traducători și a celor pasionați de traducerea Noului Testament.

 

Sărbători fericite tuturor!

Despre traducerenoultestament

pasionat de textul biblic
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la S-au rugat ucenicii în Fapte 4:30 pentru vindecări, semne și minuni?

  1. statu zice:

    Aici am intuit o formulare specific evreiască cu prepoziția בִּ, care mi s-a confirmat când am verificat traducerea în ebraică a textului. Cred că în adevăr este vorba despre o acțiune concomitentă, nu despre o altă cerere. Fiecare își face datoria: ucenicii cu mărturisirea și Domnul cu semnele, așa cum și Marcu rezuma la sfârșitul evangheliei sale: „ἐκεῖνοι δὲ ἐξελθόντες ἐκήρυξαν πανταχοῦ, τοῦ κυρίου συνεργοῦντος καὶ τὸν λόγον βεβαιοῦντος διὰ τῶν ἐπακολουθούντων σημείων. (Mar 16:20 BGT)” O formulare diferită ca formă dar asemănătoare ca sens găsim și în Fapte 14:3 unde spune astfel: „διδόντι σημεῖα καὶ τέρατα γίνεσθαι διὰ τῶν χειρῶν αὐτῶν”.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Florin Lăiu zice:

    Aveți dreptate. Tocmai voiam să spun că formularea îmi sună ca pe un tipar „ebraic” (prepoziția ב + infinitiv construct + suffix pronominal) și observ că fratele Statu a intuit același răspuns mai devreme. Trec cu pointerul peste imagine, de curiozitate să văd cine ar putea fi acest domn, și descopăr cu plăcută surprindere, că este binecunoscutul nostru coleg de la proiectul EDCR.
    Nu știu dacă în greaca clasică sau în acel koine vorbit de toată lumea este normală această sintaxă, dar nu mă mir că LXX o practică, deoarece LXX tinde să traducă verbatim. Dacă așa vorbeau iudeii diasporei (?) atunci s-ar putea vorbi de un dialect iudeo-koine, așa cum și aramaica vorbită de evrei nu era aramaica imperială, clasică, ci o iudeo-aramaică.
    Respectând această nuanță de traducere faceți și un serviciu teologic, pentru că accentul cade acolo unde trebuie, pe voia cea bună a lui Dumnezeu, pe harul lui bogat, și nu pe sfintele noastre performanțe.
    Sănătate și Domnul să vă binecuvânte pe amândoi!

    Apreciază

    • „Respectând această nuanță de traducere faceți și un serviciu teologic, pentru că accentul cade acolo unde trebuie”

      Și în versiunea lui Cornilescu „accentul cade acolo unde trebuie”, în sensul că tămăduirile, semnele și minunile îi sunt atribuite lui Dumnezeu. În varianta propusă de mine, însă, ucenicii nu se roagă pentru aceste intervenții divine miraculoase. Ele au loc la inițiativa lui Dumnezeu. Ucenicii doar se așteaptă ca ele să aibă loc.

      Mulțumesc pentru intervenție și pentru că ați întărit ceea ce spunea și Silviu, anume că prepoziția ἐν urmată de un infinitiv articular este o formă semitică pe care LXX o traduce verbatim.

      Sărbători fericite dvs. și familiei!

      Apreciază

  3. statu zice:

    Noul Testament a fost tradus și în ebraică. Chiar și în BibleWorks există o versiune ebraică a NT. Interesant este că și Peșitta zice „în timp ce îți întinzi mâna Ta…”.

    Apreciază

  4. Vaisamar zice:

    Într-adevăr, construcțiile cu cele două verbe la infinitiv (ἐκτείνειν și γίνεσθαι) au valoare circumstanțială. Trebuie însă remarcat că aceste circumstanțiale sunt menționate după două verbe la imperativ (ἔπιδε, δὸς), prin urmare ele împrumută ceva din forța imperativului.

    În cazul revizuirii (EDCR) nu sunt încă decis cum ar fi mai bine. Cu imperativul („întinde-ți”) textul are o structură mai clară. Pe de altă parte, redarea cu circumstanțiale, cum propuneți dvs., ar fi mai fidelă. Rămâne de văzut ce vor spune colegii Ciprian și Dragoș, care vor avea de parcurs textul cărții Fapte. (E foarte bine că au astfel de însemnări făcute de dvs., fiindcă terenul este gata pregătit pentru noi dezbateri).

    Constat, cu acest prilej, că la Cornilescu nu se vede clar că avem două verbe în raport de coordonare (ἐκτείνειν și γίνεσθαι).

    Eu împart textul astfel:
    ἐν τῷ
    τὴν χεῖρά [σου] ἐκτείνειν σε εἰς ἴασιν
    καὶ σημεῖα καὶ τέρατα γίνεσθαι διὰ τοῦ ὀνόματος τοῦ ἁγίου παιδός σου Ἰησοῦ.

    La Cornilescu cele trei elemente (tămăduiri, minuni și semne) sunt puse toate în relație cu „să se facă” (γίνεσθαι).

    Să mai observăm că în versiunea românească avem „tămăduiri”, ca în Segond („guérisons”).

    De fapt, sintaxa din Cornilescu o urmează fidel pe cea din Segond:

    „…ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfînt, Isus.”
    „…pour qu’il se fasse des guérisons, des miracles et des prodiges, par le nom de ton saint serviteur Jésus.”

    Apreciază

    • Mulțumesc pentru intervenție, Manu!
      Nu am înțeles de ce trebuie ca aceste construcții circumstanțiale trebuie să împrumute din forța imperativelor care le precedă. Consideri că ἐκτείνειν și γίνεσθαι trebuie traduse printr-un conjunctiv, ca λαλεῖν? În cazul acesta am avea „să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, în timp ce tu să-Ți întinzi mâna spre vindecare și să faci semne și minuni…” S-ar simți puțin din forța imperativului, diminuată însă de prezența conjunctivului. Cerința exprimată de imperativul „întinde-ți” devine o sugestie, exprimată prin acest conjunctiv – „să-Ți întinzi” sau „să faci”.

      Aștept și eu să văd ce decizie iau colegii la aspectul acesta.
      Sărbători fericite!

      Apreciază

  5. Pingback: S-au rugat ucenicii în Fapte 4:30 pentru vindecări, semne și minuni? | bibliaosiszovege

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s