Ce înseamnă „Saul sufla amenințare și ucidere”?

La suprafață, propoziția pare a fi destul de inteligibilă: Saul, un iudei zelos, nutrește sentimente puternice împotriva discipolilor lui Isus și acționează în virtutea acestor sentimente prin amenințări și chiar ucideri. Analizând gramatical și filologic scurta propoziție, constatăm că „bucătăria internă” a acesteia este mult mai complicată.

Mai întâi, prin comparație, traducerea propoziției în diverse versiuni, românești și străine:

Textul în greacă: δ Σαλος τι μπνέων πειλς κα φόνου ες τος μαθητς το κυρίου.

 

Forme de traducere:

Forma A: Saul încă sufla ameninţare(a) şi ucidere(a) împotriva ucenicilor Domnului.” (VDDC, NTR, GBV 2001, NIV, HCSB et al.)

Forma B: „Saul, încă suflând amenințare și ucidere împotriva ucenicilor Domnului.” (VBOR, VBA, ESV, NRSV, NKJV, Segond, et al.)

Forma C: „Saul, tot urzind amenințare împotriva discipolilor Domnului” (NTC).

Diferența între formele A și B este minoră, în forma A verbele fiind la modul indicativ, iar în forma B la gerunziu. În toate aceste versiuni, însă, Saul „suflă” amenințare și ucidere. Din forma C, observăm că traducătorul nu se simte confortabil cu traducerea majoritară și, ca atare, înlocuiește verbul „a sufla” cu „a urzi”. Cu toate că traducerea C exprimă fidel intenția lui Saul, ea pierde din imagistica și expresivitatea textului original, calități pe care formele A și B le păstrează.

Și totuși, ce înseamnă „a sufla amenințare și ucidere”? Expresia poate avea mai multe înțelesuri, în funcție de sensul pe care îl dăm verbului ἐμπνέω, eu suflu în sau pe, eu inspir (inhalez), eu respir, verb folosit aici în sens figurat, pentru a exprima sentimentele nutrite de Saul și pornirile inimii lui. Iată câteva interpretări:

  1. Unii înțeleg verbul ἐμπνέω în sensul de a expira. În cazul acesta, „amenințarea și uciderea” sunt stări lăuntrice pe care Saul le „suflă” (expiră) în exterior, făcându-le vizibile.[1]
  2. Conform unor lexicoane, sensul primar al verbului ἐμπνέω este a inspira (aer) și, în consecință, Saul „inspiră” amenințare și ucidere, nu suflă (expiră). În acest caz, amenințarea și uciderea se găsesc în afară, dar Saul le inspiră ca pe oxigen; el trăiește prin aceste gânduri de răzbunare, se hrănește cu ele.[2]
  3. E. Schweizer traduce verbul ἐμπνέω prin „a fi plin de”, iar cele două genitive (ἀπειλῆς καὶ φόνου) ca fiind genitive partitive: „a fi plin de amenințare și ucidere”.[3]

Soluția lui Schweizer nu mi se pare deloc strălucită din două motive: 1) „amenințarea și uciderea” sunt consecințe ale sentimentelor nutrite de Saul, nu cauze care îi determină acțiunea; 2) traducerea verbului „a sufla” prin „a fi plin de” nu este deloc justificată filologic/traductologic; prin schimbarea unui verb de acțiune cu un verb static se pierde vivacitatea imaginii.

Agreând cu sensul de la pct. 1 al verbului ἐμπνέω, a expira, consider că Luca se referă aici la un suflu mult mai puternic și mânios decât o respirație normală și, de aceea, am ales să traduc verbul prin „a pufni”. Îmi bazez alegerea pe dovezi care atestă folosirea verbului în lumea animalelor, în special a cailor, care pufnesc pe nări atunci când sunt nervoși sau speriați.[4]

În ce privește substantivele care stau pe lângă acest verb, ambele sunt la cazul genitiv –  πειλς κα φόνου.  Am văzut mai sus că mulți traducători înțeleg acest genitiv ca fiind un genitiv partitiv care exprimă sursa din care se alimentează Saul. În opinia mea, sursa „pufnetului” lui Saul nu o constituie „amenințarea și uciderea” (ca la pct. 1 și 3 mai sus) ci „pornirile răutăcioase” (Rom 1:29) din inima lui Saul, porniri care s-au transformat într-o furie nestăvilită, exprimată plastic de Luca printr-un pufnet asemănător celui scos de caii nervoși. Eu înțeleg genitivul celor două substantive ca fiind un genitiv de intenție: „pufnetul” lui Saul exprimă o intenție „de amenințare și ucidere”. Amenințările și uciderile sunt anunțate de această suflare zgomotoasă. De aceea, pufnetul este unul „de amenințare și ucidere”.

Totuși, consider că forma „pufnind a amenințare și ucidere” exprimă și mai clar intenția zelosului Saul decât „pufnind de amenințare și ucidere”.

[1] C.F.D. Moule, Idiom Book of the New Testament Greek, Cambridge 1953, p. 36-37;

[2] Grimm-Thayer, Greek-English Lexicon of the New Testament, Edinburgh, 1901, s.v.

[3] E. Schweizer, TWNT, VI, 450; Pieter W. Van der Horst, „The Hellenistic Background of Acts 9:1: Snorting Threat and Murder”, în Jews and Christians in Their Graeco-Roman Context, Tübingen, Mohr Siebeck, 2006, p. 174-175.

[4] Liddell-Scott, Greek-English Lexicon, Oxford, Clarendon Press, 1940, p. 546; s.v. „Breath, Breathing”, în International Standard Bible Encyclopedia, vol. I, p. 518.

Despre traducerenoultestament

pasionat de textul biblic
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s